Astăzi, în Duminica Mironosițelor, mămica noastră dragă a fost chemată la Bunul Dumnezeu… o zi cu o semnificație profundă, în care sunt pomenite femeile credincioase, pline de iubire, curaj și dăruire.
Cred din tot sufletul că nu este întâmplător. Așa a fost și mama mea… o femeie cu credință, cu inimă caldă, care a iubit necondiționat și a fost mereu alături de toți cei care au avut nevoie de ea.
Chiar dacă a plecat dintre noi, simt că nu ne-a părăsit. Va rămâne în fiecare clipă alături de mine, de sora mea Nuțica, de nepoții ei Cătălin, Toni, Radu și Iuliana, de soțul meu Nelu și de toți cei pe care i-a iubit și i-a ajutat cu atâta dăruire. În rugăciune, în amintire, în tot binele pe care ni l-a lăsat.
Durerea este nemăsurată, dar nădejdea Învierii ne mângâie sufletul. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să o așeze în ceata femeilor drepte, alături de mironosițe, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Dumnezeu să-i mântuiască sufletul și să o odihnească în pace, în lumina Împărăției Sale.